Despre mine

Fotografia mea
Eu sunt eu şi tot eu voi fi până nu voi mai fi eu.

sâmbătă, 27 iunie 2009

De foiletat

Am auzit lunile trecute la Radio Guerrilla amintindu-se despre o carte care se numeşte “Platon si Ornitorincul intră într-un bar”. Comentariile despre această carte mi-au stârnit curiozitatea, drept urmare am cumpărat-o şi am început să o citesc.
Este o abordare excelentă a filosofiei, a marilor teme precum metafizica, empirismul, etica sau logica, tratate de gânditori consacraţi ai vremurilor precum Aristotel, Platon, Hegel, John Locke etc.
Cathcart Thomas şi Klein Daniel sunt autorii acestei cărţi, ambii fiind absolvenţi de filosofie la Harvard (promoţia 1961).
Filosofia, la prima vedere, pare a fi un domeniu puţin mai dificil de abordat şi nu într-atât de atractiv pentru toată lumea. Insă maniera prin care cei doi reuşesc să aducă în prim-plan această disciplină este de-a dreptul… haioasă. Folosind o formulă anecdotică, ei înşişi descriu aceste două categorii ca având la bază acelaşi material:
„Structura şi suculenţa unei anecdote pe de o parte şi structura şi suculenţa unui concept filosofic pe de alta au la bază acelaşi material; ambele "gâdilă" mintea în mod similar. Motivul este simplu: filosofia şi anecdotele au izvorât dintr-un implus identic - acela de a ne bulversa modul în care percepem lucrurile, de a întoarce lumea cu susul în jos şi a scoate la lumină adevărurile ascunse, adesea stânjenitoare, despre viaţă. Ceea ce un filosof numeşte revelaţie, pentru un glumeţ e doar o poantă.”
Prima temă tratată în carte este cea a marilor întrebări – metafizica. Aristotel povestea despre diferenţa dintre caracteristicile esenţiale şi accidentale. El spunea aşa: Socrate a fost un om raţional. Dacă nu era raţional, nu mai era Socrate. Aceasta fiind o caracteristică esenţială care îl definea pe Socrate. Pe de altă parte, Socrate avea nasul strâmb, dar dacă şi-l modifica prin operaţie, tot Socrate rămânea. Aceasta fiind o caracteristică accidentală vizavi de persoana lui Socrate.
Pentru a putea pune în lumină acest subiect filosofic, autorii cărţii au ales, printre altele, următoarea glumă pe care vă invit să o savuraţi:
Thomson, la vârsta respectabilă de peste 70 de ani, se hotărăşte să îşi revigoreze trupul, să îşi reîmprospăteze fizicul. Începe o dietă foarte dură, face exerciţii fizice, în fine după cateva luni încep să se vadă rezultatele. Pierduse câţiva centimetri din talie iar bustul era deja bine conturat. Se gândeşte el că ar fi potrivit să îşi facă şi o tunsoare mai tinerească. Zis şi făcut, dar în momentul în care iese de la frizer, traversând strada, îl loveşte o maşină. Thomson nedumerit, rănit şi muribund, îşi îndreaptă privirea către Cel de sus şi întreabă:
- Doamne, de ce mi-ai făcut una ca asta?
Se aude o voce din ceruri care răspunde:
- Sincer să fiu, Thomson, nu te-am mai recunoscut.
În speranţa că v-am deschis apetitul pentru lectură, vă salut pe voi, toţi aceia pentru care... muzica este pretutindeni :)

3 comentarii:

  1. Mi s-a parut oarecum superficiala ca abordare, insa este exact ceea ce trebuie ca sa te atraga in domeniul filosofiei.

    O carte usoara, amuzanta si care totusi te stimuleaza intelectual.

    Urmeaza Eseu despre luciditate, de Saramango.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi cer scuze ca nu am raspuns mai repede la acest comentariu.
    Eu citesc acum (dupa o pauza in care am citit 2 carti de specialitate) o carte care se numeste Intrligenta emotionala in Leadership. E suficient de interesanta ca sa te faca sa o citesti pentru ca regasesti in ea atitudini si comportamente reale pe care, poate, nu le-ai sesizat pana acum sau daca ai facut-o, nu le-ai interpretat din punct de vedere psihologic.
    Cartea e scrisa pe intelesul tuturor, e la fel de usor de parcurs ca si cea recomandata anterior.
    Cum e Eseu despre luciditate? Din prezentarea pe care am citit-o pare interesanta si foarte actuala :)

    RăspundețiȘtergere