În copilărie îmi doream să reuşesc să mă transform într-un fel în care să pot vedea lumea din exterior. Îmi imaginam că sunt un observator invizibil care zboară deasupra ei şi o priveşte ca pe un film. Eram şi eu acolo jos şi jucam în acelaşi scenariu al vieţii de pe pământ.
Azi am avut aceeaşi dorinţă...
Suntem atât de prinşi în centrifuga cotidiană încât ne este aproape imposibil să ne detaşăm puţin şi să privim lumea cu obiectivism şi o atitudine neutră. Ne pierdem în detalii mărunte şi lipsite de importanţă, dar pe care le transformăm într-o realitate absolută. În final, ajungem să trăim într-o lume denaturată cu priorităţi absurde.
Nu mai ştim să privim, să ascultăm, să iubim, să împărtăşim un sentiment, să vedem ce e cu adevărat important. Devenim sintetici şi ne dezumanizăm. Nu vedem mai departe decât propriile noastre dorinţe care depăşesc mult limita normalului şi cad într-o lăcomie ridicolă.
Consecinţele le suportăm cu toţii...
... Sofia, ce nume frumos! Odată lumea cunoştea însemnătatea lui...
Credulousness child
As a child, I often wanted to see the world from outside. I used to imagine that I am an invisible observer flying above it, watching it like a story, like a movie. I was down there as well, playing my role in the scenario of life.
Today, I had the same feeling...
We are strongly caught in the daily spin that it is almost impossible to detach a bit, to take a step back and observe the world with objectivism and a neutral attitude. We get lost amongst small and useless details in such way that we turn them in an absolute reality. Finally, we end up living in a deceitful world with absurde priorities.
We've forgetten to just look, listen, love, share a feeling, see what is truly important. We've become more and more synthetical and dehumanized. We don't seem to care more then our own desires which are far beyond normal limits and tend to step into a ridiculous greed.
We all bear the consequences...
... Sofia, what a beautiful name! Once it's meaning was known...
