I am slim and tall,
Many find me desirable and appealing.
They touch me and I give a false good feeling.
Once I shine in splendor,
But only once and then no more.
For many I am "to die for".
What am I?
Îmi asum
Acum 3 ani
Despre mine
- Alexandra Nicolici
- Eu sunt eu şi tot eu voi fi până nu voi mai fi eu.
marți, 27 octombrie 2009
The Riddle of the day - 4
Left and Right Brain
Left Brain, Right Brain
I'm creative and he's analytical
Have you ever thought why some people can paint beautifully, but have difficulty adding two and two? Or why some people can understand the intricacies of calculus effortlessly, but struggle to write a one-page essay? It's all about which side of your brain dominates - the left or the right.
The human brain is bifurcated down the middle into two parts, popularly known as the left brain and right brain respectively. We know that different parts of the brain control different bodily and mental functions. Over the years, a theory that has gained in popularity is that the right brain and the left brain are responsible for different modes of thought and that the way in which a person thinks will depend on which side of his brain predominates.
Left brain vs. right brain
People who rely more heavily on the right half of their brain tend to be more imaginative and intuitive. They see things as a whole and are interested in patterns, shapes and sizes. The right brain is associated with artistic ability like singing, painting, writing poetry, etc. Left-brain dominated people may find their thought processes vague and difficult to follow, for they are quite opposite in the way they think. Left-brain dominated people tend to be more logical and analytical in their thinking and usually excel at mathematics and word skills. But this does not mean that a person who is left or right brain dominated does not use the other part of his brain. For most people, the two parts of the brain work in tandem to enable them to function as well-rounded personalities.
The right brain absorbs new information in chunks, but it is the job of the left brain to sift and sort it in an organized fashion. However, there is no clear-cut definition of the functions of the two parts of the brain. Each can do the other's work, just not as efficiently. Most people have a tendency to lean towards using the left or right brain while thinking or learning. For instance, right brain dominated people are often poor spellers as they tend to rely more on their intuition rather than actually studying the order in which the letters in a word occur.
Academics and thinking
At the time of their birth, babies are not predisposed to be either left brain or right brain thinkers. Unfortunately, our education system with its emphasis on rote learning and exam syllabi is more tuned to encouraging left brain activity, often to the detriment of right brain creativity. School examinations are designed to test left brain activity and encourage conformity in thought. There is a possibility that if right brain skills are not exercised, they may not develop sufficiently.
When it comes to academics, left brain dominated children do well at school, as they are more likely to respond to formal learning. They exhibit greater responsibility, are quite content to study by themselves and have greater concentration. Right brain dominated children, on the other hand, are less likely to perform well academically. They prefer to study with company, cannot sit still for very long and are more responsive in informal settings.
Convergent and divergent thinking
Right brain and left brain dominated people can also be categorized as divergent and convergent thinkers respectively. A convergent thinker has a systematic approach and plays by the rules. He analyzes everything and reaches a logical conclusion. Thus, scientific and mathematical activities are more up his street. Such people do very well on straightforward question and answer type tests.
Divergent thinkers, on the other hand, are creative and tend to throw the rules out of the window. They are artistic and always looking for ways to express themselves. They do much better in exams that require essay-type answers.
There is no such thing that it is better to be left brain dominated or right brain dominated. You need both kinds of thinking to function well. While a person may have a dominant style of thinking, it would be interesting to see how the other half works and even learn to develop the skills that you lack.(http://www.indiaparenting.com/raisingchild/data/raisingchild060.shtml)
luni, 19 octombrie 2009
The Riddle of the day
This is the first riddle. There will be more, if you solve this one :)
Enjoy!
If you say my name, I disappear. What am I?
Enjoy!
If you say my name, I disappear. What am I?
vineri, 16 octombrie 2009
Interviu cu Doru Apreotesei (ex Post Scriptum, Sfinx)
In timp ce cititi interviul, puteti asculta niste piese de la Post Scriptum aici:
http://www.radio3net.ro/sp2/index.php?str=Post+Scriptum&Submit=Caut%E3%2FSearch&s=1f
Am gasit/preluat acest interviu de pe Muzici fi Faze. Interviu de Mihai Plamadeala, Horia Diaconescu si Ioan Cora
"Va rugam sa punctati momentele importante de la infiintarea pana la destramarea grupului Post Scriptum.
Post Scriptum s-a infiintat la Timisoara in toamna anului 1980 si s-a desfiintat in toamna anului 1982. E adevarat ca au mai existat tentative de a "tine in viata" trupa si in urmatorul an, intr-o formula noua, "bucuresteana" (eu devenind membru Sfinx-ului). Dar "adevaratul" Post Scriptum a avut doar doi ani de existenta! De asemeni, de mentionat ar mai fi si faptul ca Post Scriptum s-a nascut prin scindarea formatiei Gramofon, care in perioada Martie 1979 - Septembrie 1980, cvartet fiind, avea in componenta 3 din membrii viitorului noului grup!
Membrii formatiei au fost: Doru Apreotesei - clape, Mihai Farcas - tobe, Mircea Marcovici - bas, Toni Kühn - ghitara, Emil Zoltan - saxofon si Tibi Ladner - voce, percutie. Aceasta o consideram cu totii ca fiind trupa Post Scriptum. Chiar daca Toni Kühn a venit in trupa ceva mai tirziu decit ceilalti membrii. (Inaintea lui Toni, pentru scurt timp la ghitara a cintat binecunoscutul muzician de mai tirziu Dan Ionescu).
In acest scurt timp, am facut foarte multe si variate lucruri. Concerte jazz-rock, pop, teatru, film ("Melodii la Costinesti"), radio, TV, etc; discul pop-rock (cu influente de jazz) "Post Scriptum", Mircea Baniciu - "Discul galben". Diverse alte albume de compilatie ("Club A", s.a.). Colaborari cu multi alti artisti. De mentionat Alexandru Andries, Nicu Alifantis. Turnee nenumarate.
Incercati sa trasati un profil al spectatorilor de la concertele Post Scriptum. Cine erau cei care alcatuiau publicul dvs? Ce alte nume ale muzicii romanesti practicau fuziunea rock-jazz sau jazz-rock credeti ca merita amintite?
Post Scriptum s-a lansat "oficial" cu ocazia Clubului A din primavara anului 1981. Am avut mare succes, ceea ce a si dat startul realizarilor de mai sus. Spectatorii de la Club A au fost reprezentativi "ca profil". In general, elevi, studenti, oameni iubitori de muzica mai putin comerciala.
Printre trupele care faceau o muzica asemanatoare pe atunci erau - din cite imi amintesc: Basorelief si Transfer...
Povestea nasterii albumului: compozitii, imprimari, “saga” momentului discografic. A iesit albumul cum doreati? Ce impact a avut la vremea respectiva? Dar feed-back–ul cum a fost? Acum l-ati “realiza” altfel?
Colaborarea cu Mircea Baniciu a inceput in mare masura datorita faptului ca eram vecini de bloc! Eu la etajul 2, Baniciu la 3. Pe atunci faceam parte din formatia Gramofon. Mircea venea pe la mine si cintam impreuna.
Un an mai tirziu, cind tocmai se nascuse Post Scriptum-ul, materialul de disc era gata. Au urmat citeva repetitii si apoi inregistrarile la Bucuresti. Albumul suna foarte bine! Cred chiar ca este cam cea mai calitativa productie de atunci. Muzical, este de asemeni foarte inspirat. Da, sint mici lucruri pe care le-as fi facut altfel. Atunci. Dar in cea mai mare masura, albumul este asa cum l-am dorit. Nu, n-as mai schimba nimic. Discul a avut (si inca mai are!) mare succes.
Albumul Post Scriptum a aparut ca urmare a succesului avut ca trupa de jazz-rock. Electrecordul nu "avea loc" in momentul respectiv pentru inca o productie jazz. Foarte ciudat, tinind cont de succesul enorm pe care l-am avut la public cu repectivul gen de muzica. Ni s-a propus un album pop-rock. Probabil ca nici acest album nu s-ar fi facut daca nu am fi fost sprijiniti in mod deosebit de Vasile Sirli! Pe de alta parte, trebuie spus ca si noi aveam in gind (si) un album pop-rock. Motivele erau legate atit de faptul ca toti membrii trupei ne incepuseram cariera muzicala in formatii de gen si deci era o muzica care ne placea in continuare, dar si pentru ca simteam ca aveam nevoie sa ne adresam unui public mai larg.
Discul a iesit bine! Din cite am inteles relativ recent, foarte multi instrumentisti tineri au considerat acest album ca fiind deosebit de inspirant pentru formarea lor muzicala... Un disc "cult", au afirmat altii. Sint multumit cu rezultatul si nu as mai schimba nimic... Regret in continuare ca nu am scos un disc instrumental cu piesele de jazz-rock!
Considerati ca albumul Post Scriptum sta in picioare la nivel european?
Albumul Post Scriptum suna foarte modern la vremea respectiva, datorita instrumentelor folosite si aranjamentelor. Desigur este si bine cintat. Chiar daca o imprimare pe 8 canale facuta la Electrcord concura greu cu studiourile avansate din Vest, de atunci. Raportat si la stilul de muzica pe care il propuneam! Muzical vorbind, cred ca a existat o oarecare doza de originalitate. Dar albumul nu este foarte omogen stilistic. De exemplu piesa Mireasma noptii la care am tinut foarte mult, motiv pentru care am si interpretat-o vocal (din pacate mai putin inspirat pe disc decit de obicei), este o balada pop. In timp ce, de exemplu Joc de cuvinte aminteste de un fel de "rock simfonic", sa zic...
De la o piesa la alta, este greu de gasit o incadrare in stil. La majoritatea pieselor - dar nu la toate! - apare elementul comun "jazz". Un riff, un solo de ghitara sau de clape, etc... Am fost constienti de lucrul acesta. Ni s-a parut "amuzant" sa combinam stiluri de muzica diferite pe disc. Ne-a dat chiar o senzatie de "libertate". Conforma cu ideea noastra de baza vis-a-vis de experimentarile artistice pe care le faceam atunci. (Cel putin) in muzica aveam voie sa facem "orice"...
...dar imi este greu sa spun daca "ar fi stat in picioare" la nivel european. Ceea ce pot spune este ca in vara anului 1981 cind am cintat pe litoral, intr-un restaurant rezervat turistilor englezi, am facut mare succes cu piesa Daca intr-o zi!
Englezii ne cereau sa cintam piesa de mai multe ori pe seara! Mai mult decit atit, incepusera sa fredoneze cu noi. Ei denumisera piesa "Lasa". (..."lasa tristetea care te-a cuprins"... era o parte din refren). Desi o cintam in limba romana!
Stim despre existenta unei editii LP in limba engleza a discului. Cui s-a adresat, in ce conditii a aparut, pe ce canale a fost distribuita si in ce numar de exemplare? Ati avut posibilitatea unor concerte in afara granitelor?
Varianta engleza a discului Post Scriptum a fost o incercare de a "trece granita". Nu stiu in ce masura s-a reusit. Situatia cultural-politica de atunci era de asa natura incit chiar daca discul ar fi avut succes in strainatate, iar noi am fi fost doriti in afara Romaniei, cred ca nu ni s-ar fi spus! Pur si simplu. Si evident, paradoxal. Asta nu inseamna ca asa a si fost. Sa fiu sincer nu stiu mai nimic despre "soarta" variantei in limba engleza a albumului. In schimb pot spune ca artistii erau exploatati la maximum la realizarea unui album. Eram platiti cu o suma fixa egala cu un salariu lunar modest. Si atit!!! Nici un procent la vinzarea de discuri, nimic. Si sint sigur ca toate albumele enumerate mai sus s-au vindut in cantitati mari..
Acestea fiind spuse, pot sa adaug ca cea mai mare problema a artistilor pop-rock (jazz) romani din respectiva perioada era lipsa de experienta internationala. Sint convins ca multi artisti romani ar fi putut face cariera la nivel european (sau mondial), daca ar fi existat un schimb cultural adecvat cu restul lumii. Posibilitatea de a concerta in fata unui public strain insemnind si un important pas in evolutia oricarui artist.
Eu am avut ocazia sa cint in strainatate cu Sfinx. Dar cel mai mult imi amintesc de festivalul de jazz de la Debrecen - Ungaria, unde am cintat cu Gramofon in 1979. Este o enigma cum de ni s-a "dat voie sa iesim" atunci! In orice caz, o saptamina de neuitat, in care am vazut o multime de trupe din intreaga lume. In plus, ne-am simtit si noi ca facind parte din miscarea artistica internationala. Ne-am simtit respectati si in acelasi timp inspirati de eveniment. Rezultatul concret a fost o "descatusare" de complexele si timiditatiile avute pina atunci. Fantastic! Ajunsi in tara, am cintat de 10 ori mai bine. Aveam incredere in fortele noastre, eram inspirati, relaxati... Da, era mai bine in Ungaria, Polonia, Cehoslovacia si sa nu uitam Iugoslavia - pe vremea aceea...
Ati cantat cu Sfinx si ati inregistrat Albumul albastru.
Da, Albumul albastru cu Sfinx, s-a nascut la un an dupa ce deja cintasem impreuna cu Mihai, Bibi si Sorin. "Trebuia" sa apara un nou album Sfinx, asa ca, in vara lui 1983, dupa ce am cintat pe litoral, am luat o luna libera, am plecat la Timisoara - unde locuiam in continuare, si am inceput sa compun. Rostul vietii, Patru anotimpuri cu tine si Cinta cu mine s-au profilat in timp record si pe fondul unui plins insistent de copil aproape nou nascut... Devenisem din nou tata la inceputul anului 1983. (Prima data in 1980).
Din nou, la Bucuresti. Citeva repetitii si apoi imprimarile la Electrecord. Trebuie spus ca noua formula Sfinx demarase greu. A durat un pic pina "ne-am simtit" unii pe altii. De aceea, spectacolele de la inceputul colaborarii au fost destul de neconvingatoare. Dar, in special odata cu noul repertoriu, am inceput sa cintam din ce in ce mai bine. Foarte multe concerte din perioada: 1983(84)-1985 au fost la inaltime. Acesta este discul pe care as fi dorit sa-l facem in alte conditii: Imediat dupa imprimare am facut un turneu cu noul material. O luna mai tirziu, piesele "se asezasera", prinsesera forma finala, etc... Dar, din pacate, inregistrarile erau deja facute...
Evident, ar fi fost mult mai reprezentativ daca am fi imprimat albumul dupa turneu. In plus, sound-ul Sfinx era mai bun live decit cel reusit de noi pe disc, ceea ce face ca albumul sa nu arate cu adevarat valoarea de atunci a trupei, cred eu... Chiar si asa, consider discul Sfinx ca fiind unul reusit. Sint multumit de aportul meu la disc. Atit compozitional cit si interpretativ.
Incercati o caracterizare dupa criterii artistice a membrilor Post Scriptum. Particularitati si numitor comun. Avem vreo sansa de a va revedea impreuna pe o scena?
Cum am mai mentionat, important pentru Post Scriptum a fost trasatura artistica generala la TOTI membrii trupei si anume aceea de a intelege si aplica "libertatea de exprimare" in muzica. Nu am avut niciodata probleme sa experimentam, sa facem lucrurile "altfel". Dimpotriva! Eram diferiti, dar in acelasi timp ne completam unul pe celalalt. De asemeni, ne-a legat si ne leaga in continuare o prietenie deosebita!
In acest an am fost invitat la festivalul de jazz de la Garana. Am acceptat invitatia in mare masura pentru ca am vrut sa omagiez amintirea celor doi componenti Post Scriptum care nu mai sint in viata: Mircea Marcovici "Ciulica" si Emil Zoltan "Zoli". De asemeni, Adrian Malin Dragut, unul din realizatorii copertei albumului Post Scriptum.
In plus, vara aceasta, s-au implinit 20 de ani de cind am parasit tara si m-am stabilit la Stockholm. Initial, urma sa cint cu o trupa suedeza. Ulterior, am fost nevoit sa gasesc - in graba - o alta solutie. Lucrurile s-au terminat cu bine, iar pe scena am fost in cele din urma (alaturi de alti invitati), 3 membrii Post Scriptum!: Subsemnatul, Mihai Farcas si Toni Kühn. Acest lucru m-a stimulat si planuiesc o eventuala reactualizare a trupei, in varianta jazz-rock si cu focus pe festivaluri de jazz. Dar "sansa" de a ne revedea pe scena, depinde mai mult de organizatorii de spectacole din Romania.
Pot sa spun cu oarecare dezamagire ca in ultimii 20 de ani (pina la Garana 2005), nu am fost invitat (invitati) nici macar o data la vreun eveniment artistic in tara! Cu toate ca la fiecare din putinele mele vizite (1991, 1993, 1998, 2004) mi-am aratat interesul de a mai veni sa cint in Romania. Ma refer la o invitatie "profesionala": in conditii decente, in care sa se arate respect fata de artist si realizarile sale. Gasesc "pasivitatea" organizatorilor de neinteles si "anormala". Sper ca lucurile sa se schimbe si sa ne mai putem intilni cu publicul roman... Mai ales ca in ultimii ani au inceput sa existe si fonduri pentru asta!
Totusi, am mai participat la viata muzicala romaneasca si dupa 1985 (respectiv 1990, dupa revolutie...). Printre altele, as enumera: Aniversarea 20 de ani Pro Musica din decembrie 1993. A fost o intilnire excelenta intre fosti prieteni si colegi de trupa. Ma bucur ca s-a realizat.
Participarea la albumul: Undeva in Europa al lui Ilie Stepan in anul 1998. In vara anului 2004, la Bucuresti, am colaborat din nou cu Mircea Baniciu. De data asta la o emisiune in direct la televizune. Am recintat live, spontan, din piesele de pe "Discul galben". O saptamina mai tirziu, la Timisoara, un spectacol (jam-session) alaturi de fosti colegi de trupa si alti prieteni, printre care: Toni Kühn (Post Scriptum), Bela Kamocsa (Gramofon), Lica Dolga (Amicii si Pro Musica), Johnny si Sascha Bota. Aceste evenimente au avut insa loc datorita faptului ca eu ma aflam in Romania in vizita!...
Anul acesta, dupa cum am mentionat, am fost invitat pentru prima oara in mod oficial in Romania si am participat la "Garana 2005". Pe linga cei mentionati anterior, am mai cintat si alaturi de citiva membrii ai tinerei trupe timisorene jazz-rock Mindchange si alaturi de saxofonistul suedez David Wilczewsky. Doua saptamini mai tirziu, la Timisoara, am avut din nou un spectacol jam-session la care au participat, pe linga prietenii din 2004, si alti instrumentisti cu care am mai cintat pe vremuri: Bujor Hariga, Doru (Eugen), Iosif (Pro Musica), si citiva muzicieni mai tineri printre care: Horia Crisovan, Victor Miclaus, Mirela Iacob s.a.
Am mai avut si colaborari din Suedia, de exemplu cu grupul Partizan.
Va rugam sa ne prezentati activitatea dumneavoastra muzicala din strainatate. Descrieti mediile in care activati si care este tipul de productie artistica spre care v-ati indreptat?
De-a lungul celor foarte multi ani de cind m-am stabilit in Suedia s-au intimplat multe lucruri. Inclusiv pe plan profesional/muzical. Asemanator cu ceea ce am facut in Romania este faptul ca am "oscilat" intre genuri muzicale diferite. Nu din lipsa de discernamint ci din curiozitate! De ex., in primii ani, am fost fascinat de sound-ul special din muzica pop-rock datorat programarilor tot mai numeroase si mai sofisticate. Am dorit foarte mult sa ajung la un astfel de sound si ceea ce a urmat a fost un lung timp dedicat experimentarilor si invatarii unui - de fapt - nou fel de a face muzica. In plus, in incercarile mele de a intra in anturajul muzicieniilor de studio, m-am lovit mai mereu de intrebari legate de abilitatile mele tehnice mai mult decit de cele de instrumentist. Toate acestea au facut ca - si in ziua de astazi - sa combin munca de studio cu activitatea "live".
In ultimii ani, am cintat jazz, rock, pop, etc...si am aranjat, imprimat si produs in aceleasi stiluri de muzica impreuna cu diversi artisti. Colaborez cu studioul "Jinglebeat" din Stockholm profilat in special pe productii multimedia si lucrez si in propriul meu studio: "DoRuMi". De asemeni, cind este cazul, colaborez si cu alte studiouri.
In mod special as vrea sa mentionez colaborarea din ultimii ani cu excelentul compozitor si om de muzica Vasile Sirli! Ne-am reintilnit pentru prima data dupa ce amindoi parasisem Romania, in 1990 la Paris. Din pacate nu am tinut o legatura foarte strinsa, in mare masura datorita distantei... Dar in 2001 am reluat legatura si - datorita si noii tehnologi digitale - am inceput o colaborare care s-a dovedit a fi foarte fructuoasa. Este vorba de fapt de continuarea unei colaborari care incepuse deja in Romania in anii '80!
Dintre "proiectele mele" as putea sa mentionez: Pentru o scurta perioada, trupa "jazz-rock": P.S. band. O "prelungire" a ideei Post Scriptum (jazz-rock). Impreuna cu muzicieni suedezi. Trupa de rock alternativ The Mess Doctors. Impreuna cu Razvan Moldovan, Ion Olteanu si diversi alti muzicieni suedezi. Albumele solo in stil "new age". (Mai multe din piesele de pe aceste albume au fost folosite ca muzica de film).
Ce anume v-a orientat spre aceasta forma de muzica descrisa generic prin termenul “New Age”? Ne puteti aminti cateva modele artistice in acest sens?
Ma ocup de MUZICA "new age". Nu am aprofundat niciodata fenomenul ("miscarea") "new age". Cred insa in influienta (pozitiva) a muzicii asupra corpului (spiritului) omenesc. Dar pentru mine a face un astfel de gen de muzica este mai mult o forma (in plus) de a-mi satisface necesitatea de a fi creativ. De altfel, eu am facut muzica instrumentala de cind ma stiu....
Ultimul disc, Piano dreams (licentiat in Asia sub numele Deep blue) este rezultatul unor improvizatii de pian! Cea mai mare parte a albumlui este produsa pe baza acestor improvizatii pe care am avut grija sa le inregistrez in conditii foarte bune. Am avut acest gind de multa vreme. Inca de la virsta de 12-13 ani, cind veneam de la scoala, aruncam "ghiozdanul" si cintam ore in sir la pian, am realizat si regretat ca foarte multe momente unice se pierdusera "pentru totdeauna"... Mai apoi, in procesul de compozitie (inclusiv piesele pentru Post Scriptum sau Sfinx, de exemplu), foloseam un casetofon cu care imprimam "tot ceea ce-mi trecea prin minte"... Dupa aceea, reascultam, alegeam ideeile care mi se pareau interesante si le dezvoltam pina cind ajungeam la un rezultat final satisfacator.
Cu Piano dreams am mers si mai departe. Improvizatiile sint complet "nealterate"! One (and the first) take, only! Datorita stilului foarte melodios de muzica, am putut sa-mi reamintesc si sa repet anumite teme de-a lungul improvizatiilor, astfel incit de multe ori piesele suna in mod paradoxal ca fiind foarte "elaborate". Acest lucru a fost posibil, evident, si datorita tehnologiei digitale. Pare mai simplu decit a fost in realitate... Trebuie sa marturisesc ca am pastrat doar o mica parte din cele cintate. Ceea ce am ales contine insa - cred eu - acea incarcatura emotionala unica, aparte, specifica doar momentului creatiei... Un pic mai nostim este ca acuma sint nevoit sa... invat piesele, datorita unei cerinte din ce in ce mai ridicate de a cinta live materialul de pe disc... Evident, voi improviza in mare parte si live...
Mergind pe aceasta idee, am mai realizat anul acesta materialul pentru un eventual nou album: My fingerprints. Aici am cintat "faze" mai diverse. De la teme cu influente clasice, la jazz, etc... Mai dinamic si complex decit Piano dreams, dar - se pare - mai greu de... ascultat. Inca nu sint foarte hotarit daca am "sa-i dau drumul". Daca "da", va trebui probabil sa gasesc o casa de productie cu alt profil. Vom vedea...
Ce parere aveti despre Cubase? Poate preferati Vegas-ul sau Sound Forge-ul?
Prefer Pro Tools si Logic Pro - Mac - OSX cu care si lucrez de obicei. De asemeni folosesc pentru compozitie - productie muzicala si alte programe PC: Acid, Live, Reason, etc.
Care a fost grupul care va marcat tineretea?
The Beatles.
Dar un album important pentru dumneavoastra?
"8:30" - Weather Report - 1979. Fara comentarii... Trebuie doar ascultat.
Am dori sa cunoastem opinia dumneavoastra despre evolutia muzicii rock. Care credeti ca sunt directiile si coordonatele pe care va evolua rock-ul in urmatorii ani?
Nu sint critic muzical. Desigur, imi mai spun parerea despre muzica in discutii cu prietenii, la o bere. Sa incerc, totusi: In ziua de azi sint mult mai multe ramificatii in acest gen de muzica. Evolutia rock cred ca s-a... repetat. De la o muzica cu implicatii politice la rock-ul de divertisment si... inapoi. Concomitent, de asemenea, desigur. Personal, mi-au placut trupe diferite din motive diferite. Cred ca ultima trupa rock care mi-a transmis ceva desoebit a fost Nirvana. Atitudine "cu carul". Dar si muzica. Piesele. Nuantele, dinamica. Imi place in continuare Rolling Stones... In orice caz, exista o tendinta clara de a "repeta" muzica rock. Si cred ca va fi imposibil sa fie altfel in viitor. Cei care vor reusi... vor face alt gen de muzica, banuiesc.
Numiti, va rugam, trei albume romanesti care credeti ca merita ascultate cu prioritate de noile generatii.
Post Scriptum, Sfinx, Mircea Baniciu...
Povestiti-ne o “faza” la care ati fost martor direct in calitate de muzician?
La Timisoara, dar nu numai, circula destul de multe comentarii facute de Ilie Stepan, de-a lungul anilor... Extrem de spirituale si spontane! Imi amintesc de o intimplare care a avut loc cu prilejul comemorarii: Pro Musica - 12 Ani, la inceputul anului 1985, la scurt timp inainte de plecarea mea din tara. Se montau decoruri la Casa Tineretului. Pe scena, urcat pe o scara inalta, cineva incerca sa agate un element de decor, cind la o miscare gresita, marea cortina din spatele scenei a inceput sa se clatine vehement. Portretul nelipsit al lui Ceausescu, incepuse sa se miste amenintator si lumea a ramas - pentru citeva lungi secunde - incremenita. Cind lucrurile s-au linistit, in tacerea lasata, l-am auzit pe Ilie soptind: "Se clatina, dar nu cade"!
Interviu de Mihai Plamadeala, Horia Diaconescu si Ioan Cora
Septembrie 2005 " - http://www.muzicisifaze.com/interviu.php?id=8
http://www.radio3net.ro/sp2/index.php?str=Post+Scriptum&Submit=Caut%E3%2FSearch&s=1f
Am gasit/preluat acest interviu de pe Muzici fi Faze. Interviu de Mihai Plamadeala, Horia Diaconescu si Ioan Cora
"Va rugam sa punctati momentele importante de la infiintarea pana la destramarea grupului Post Scriptum.
Post Scriptum s-a infiintat la Timisoara in toamna anului 1980 si s-a desfiintat in toamna anului 1982. E adevarat ca au mai existat tentative de a "tine in viata" trupa si in urmatorul an, intr-o formula noua, "bucuresteana" (eu devenind membru Sfinx-ului). Dar "adevaratul" Post Scriptum a avut doar doi ani de existenta! De asemeni, de mentionat ar mai fi si faptul ca Post Scriptum s-a nascut prin scindarea formatiei Gramofon, care in perioada Martie 1979 - Septembrie 1980, cvartet fiind, avea in componenta 3 din membrii viitorului noului grup!
Membrii formatiei au fost: Doru Apreotesei - clape, Mihai Farcas - tobe, Mircea Marcovici - bas, Toni Kühn - ghitara, Emil Zoltan - saxofon si Tibi Ladner - voce, percutie. Aceasta o consideram cu totii ca fiind trupa Post Scriptum. Chiar daca Toni Kühn a venit in trupa ceva mai tirziu decit ceilalti membrii. (Inaintea lui Toni, pentru scurt timp la ghitara a cintat binecunoscutul muzician de mai tirziu Dan Ionescu).
In acest scurt timp, am facut foarte multe si variate lucruri. Concerte jazz-rock, pop, teatru, film ("Melodii la Costinesti"), radio, TV, etc; discul pop-rock (cu influente de jazz) "Post Scriptum", Mircea Baniciu - "Discul galben". Diverse alte albume de compilatie ("Club A", s.a.). Colaborari cu multi alti artisti. De mentionat Alexandru Andries, Nicu Alifantis. Turnee nenumarate.
Incercati sa trasati un profil al spectatorilor de la concertele Post Scriptum. Cine erau cei care alcatuiau publicul dvs? Ce alte nume ale muzicii romanesti practicau fuziunea rock-jazz sau jazz-rock credeti ca merita amintite?
Post Scriptum s-a lansat "oficial" cu ocazia Clubului A din primavara anului 1981. Am avut mare succes, ceea ce a si dat startul realizarilor de mai sus. Spectatorii de la Club A au fost reprezentativi "ca profil". In general, elevi, studenti, oameni iubitori de muzica mai putin comerciala.
Printre trupele care faceau o muzica asemanatoare pe atunci erau - din cite imi amintesc: Basorelief si Transfer...
Povestea nasterii albumului: compozitii, imprimari, “saga” momentului discografic. A iesit albumul cum doreati? Ce impact a avut la vremea respectiva? Dar feed-back–ul cum a fost? Acum l-ati “realiza” altfel?
Colaborarea cu Mircea Baniciu a inceput in mare masura datorita faptului ca eram vecini de bloc! Eu la etajul 2, Baniciu la 3. Pe atunci faceam parte din formatia Gramofon. Mircea venea pe la mine si cintam impreuna.
Un an mai tirziu, cind tocmai se nascuse Post Scriptum-ul, materialul de disc era gata. Au urmat citeva repetitii si apoi inregistrarile la Bucuresti. Albumul suna foarte bine! Cred chiar ca este cam cea mai calitativa productie de atunci. Muzical, este de asemeni foarte inspirat. Da, sint mici lucruri pe care le-as fi facut altfel. Atunci. Dar in cea mai mare masura, albumul este asa cum l-am dorit. Nu, n-as mai schimba nimic. Discul a avut (si inca mai are!) mare succes.
Albumul Post Scriptum a aparut ca urmare a succesului avut ca trupa de jazz-rock. Electrecordul nu "avea loc" in momentul respectiv pentru inca o productie jazz. Foarte ciudat, tinind cont de succesul enorm pe care l-am avut la public cu repectivul gen de muzica. Ni s-a propus un album pop-rock. Probabil ca nici acest album nu s-ar fi facut daca nu am fi fost sprijiniti in mod deosebit de Vasile Sirli! Pe de alta parte, trebuie spus ca si noi aveam in gind (si) un album pop-rock. Motivele erau legate atit de faptul ca toti membrii trupei ne incepuseram cariera muzicala in formatii de gen si deci era o muzica care ne placea in continuare, dar si pentru ca simteam ca aveam nevoie sa ne adresam unui public mai larg.
Discul a iesit bine! Din cite am inteles relativ recent, foarte multi instrumentisti tineri au considerat acest album ca fiind deosebit de inspirant pentru formarea lor muzicala... Un disc "cult", au afirmat altii. Sint multumit cu rezultatul si nu as mai schimba nimic... Regret in continuare ca nu am scos un disc instrumental cu piesele de jazz-rock!
Considerati ca albumul Post Scriptum sta in picioare la nivel european?
Albumul Post Scriptum suna foarte modern la vremea respectiva, datorita instrumentelor folosite si aranjamentelor. Desigur este si bine cintat. Chiar daca o imprimare pe 8 canale facuta la Electrcord concura greu cu studiourile avansate din Vest, de atunci. Raportat si la stilul de muzica pe care il propuneam! Muzical vorbind, cred ca a existat o oarecare doza de originalitate. Dar albumul nu este foarte omogen stilistic. De exemplu piesa Mireasma noptii la care am tinut foarte mult, motiv pentru care am si interpretat-o vocal (din pacate mai putin inspirat pe disc decit de obicei), este o balada pop. In timp ce, de exemplu Joc de cuvinte aminteste de un fel de "rock simfonic", sa zic...
De la o piesa la alta, este greu de gasit o incadrare in stil. La majoritatea pieselor - dar nu la toate! - apare elementul comun "jazz". Un riff, un solo de ghitara sau de clape, etc... Am fost constienti de lucrul acesta. Ni s-a parut "amuzant" sa combinam stiluri de muzica diferite pe disc. Ne-a dat chiar o senzatie de "libertate". Conforma cu ideea noastra de baza vis-a-vis de experimentarile artistice pe care le faceam atunci. (Cel putin) in muzica aveam voie sa facem "orice"...
...dar imi este greu sa spun daca "ar fi stat in picioare" la nivel european. Ceea ce pot spune este ca in vara anului 1981 cind am cintat pe litoral, intr-un restaurant rezervat turistilor englezi, am facut mare succes cu piesa Daca intr-o zi!
Englezii ne cereau sa cintam piesa de mai multe ori pe seara! Mai mult decit atit, incepusera sa fredoneze cu noi. Ei denumisera piesa "Lasa". (..."lasa tristetea care te-a cuprins"... era o parte din refren). Desi o cintam in limba romana!
Stim despre existenta unei editii LP in limba engleza a discului. Cui s-a adresat, in ce conditii a aparut, pe ce canale a fost distribuita si in ce numar de exemplare? Ati avut posibilitatea unor concerte in afara granitelor?
Varianta engleza a discului Post Scriptum a fost o incercare de a "trece granita". Nu stiu in ce masura s-a reusit. Situatia cultural-politica de atunci era de asa natura incit chiar daca discul ar fi avut succes in strainatate, iar noi am fi fost doriti in afara Romaniei, cred ca nu ni s-ar fi spus! Pur si simplu. Si evident, paradoxal. Asta nu inseamna ca asa a si fost. Sa fiu sincer nu stiu mai nimic despre "soarta" variantei in limba engleza a albumului. In schimb pot spune ca artistii erau exploatati la maximum la realizarea unui album. Eram platiti cu o suma fixa egala cu un salariu lunar modest. Si atit!!! Nici un procent la vinzarea de discuri, nimic. Si sint sigur ca toate albumele enumerate mai sus s-au vindut in cantitati mari..
Acestea fiind spuse, pot sa adaug ca cea mai mare problema a artistilor pop-rock (jazz) romani din respectiva perioada era lipsa de experienta internationala. Sint convins ca multi artisti romani ar fi putut face cariera la nivel european (sau mondial), daca ar fi existat un schimb cultural adecvat cu restul lumii. Posibilitatea de a concerta in fata unui public strain insemnind si un important pas in evolutia oricarui artist.
Eu am avut ocazia sa cint in strainatate cu Sfinx. Dar cel mai mult imi amintesc de festivalul de jazz de la Debrecen - Ungaria, unde am cintat cu Gramofon in 1979. Este o enigma cum de ni s-a "dat voie sa iesim" atunci! In orice caz, o saptamina de neuitat, in care am vazut o multime de trupe din intreaga lume. In plus, ne-am simtit si noi ca facind parte din miscarea artistica internationala. Ne-am simtit respectati si in acelasi timp inspirati de eveniment. Rezultatul concret a fost o "descatusare" de complexele si timiditatiile avute pina atunci. Fantastic! Ajunsi in tara, am cintat de 10 ori mai bine. Aveam incredere in fortele noastre, eram inspirati, relaxati... Da, era mai bine in Ungaria, Polonia, Cehoslovacia si sa nu uitam Iugoslavia - pe vremea aceea...
Ati cantat cu Sfinx si ati inregistrat Albumul albastru.
Da, Albumul albastru cu Sfinx, s-a nascut la un an dupa ce deja cintasem impreuna cu Mihai, Bibi si Sorin. "Trebuia" sa apara un nou album Sfinx, asa ca, in vara lui 1983, dupa ce am cintat pe litoral, am luat o luna libera, am plecat la Timisoara - unde locuiam in continuare, si am inceput sa compun. Rostul vietii, Patru anotimpuri cu tine si Cinta cu mine s-au profilat in timp record si pe fondul unui plins insistent de copil aproape nou nascut... Devenisem din nou tata la inceputul anului 1983. (Prima data in 1980).
Din nou, la Bucuresti. Citeva repetitii si apoi imprimarile la Electrecord. Trebuie spus ca noua formula Sfinx demarase greu. A durat un pic pina "ne-am simtit" unii pe altii. De aceea, spectacolele de la inceputul colaborarii au fost destul de neconvingatoare. Dar, in special odata cu noul repertoriu, am inceput sa cintam din ce in ce mai bine. Foarte multe concerte din perioada: 1983(84)-1985 au fost la inaltime. Acesta este discul pe care as fi dorit sa-l facem in alte conditii: Imediat dupa imprimare am facut un turneu cu noul material. O luna mai tirziu, piesele "se asezasera", prinsesera forma finala, etc... Dar, din pacate, inregistrarile erau deja facute...
Evident, ar fi fost mult mai reprezentativ daca am fi imprimat albumul dupa turneu. In plus, sound-ul Sfinx era mai bun live decit cel reusit de noi pe disc, ceea ce face ca albumul sa nu arate cu adevarat valoarea de atunci a trupei, cred eu... Chiar si asa, consider discul Sfinx ca fiind unul reusit. Sint multumit de aportul meu la disc. Atit compozitional cit si interpretativ.
Incercati o caracterizare dupa criterii artistice a membrilor Post Scriptum. Particularitati si numitor comun. Avem vreo sansa de a va revedea impreuna pe o scena?
Cum am mai mentionat, important pentru Post Scriptum a fost trasatura artistica generala la TOTI membrii trupei si anume aceea de a intelege si aplica "libertatea de exprimare" in muzica. Nu am avut niciodata probleme sa experimentam, sa facem lucrurile "altfel". Dimpotriva! Eram diferiti, dar in acelasi timp ne completam unul pe celalalt. De asemeni, ne-a legat si ne leaga in continuare o prietenie deosebita!
In acest an am fost invitat la festivalul de jazz de la Garana. Am acceptat invitatia in mare masura pentru ca am vrut sa omagiez amintirea celor doi componenti Post Scriptum care nu mai sint in viata: Mircea Marcovici "Ciulica" si Emil Zoltan "Zoli". De asemeni, Adrian Malin Dragut, unul din realizatorii copertei albumului Post Scriptum.
In plus, vara aceasta, s-au implinit 20 de ani de cind am parasit tara si m-am stabilit la Stockholm. Initial, urma sa cint cu o trupa suedeza. Ulterior, am fost nevoit sa gasesc - in graba - o alta solutie. Lucrurile s-au terminat cu bine, iar pe scena am fost in cele din urma (alaturi de alti invitati), 3 membrii Post Scriptum!: Subsemnatul, Mihai Farcas si Toni Kühn. Acest lucru m-a stimulat si planuiesc o eventuala reactualizare a trupei, in varianta jazz-rock si cu focus pe festivaluri de jazz. Dar "sansa" de a ne revedea pe scena, depinde mai mult de organizatorii de spectacole din Romania.
Pot sa spun cu oarecare dezamagire ca in ultimii 20 de ani (pina la Garana 2005), nu am fost invitat (invitati) nici macar o data la vreun eveniment artistic in tara! Cu toate ca la fiecare din putinele mele vizite (1991, 1993, 1998, 2004) mi-am aratat interesul de a mai veni sa cint in Romania. Ma refer la o invitatie "profesionala": in conditii decente, in care sa se arate respect fata de artist si realizarile sale. Gasesc "pasivitatea" organizatorilor de neinteles si "anormala". Sper ca lucurile sa se schimbe si sa ne mai putem intilni cu publicul roman... Mai ales ca in ultimii ani au inceput sa existe si fonduri pentru asta!
Totusi, am mai participat la viata muzicala romaneasca si dupa 1985 (respectiv 1990, dupa revolutie...). Printre altele, as enumera: Aniversarea 20 de ani Pro Musica din decembrie 1993. A fost o intilnire excelenta intre fosti prieteni si colegi de trupa. Ma bucur ca s-a realizat.
Participarea la albumul: Undeva in Europa al lui Ilie Stepan in anul 1998. In vara anului 2004, la Bucuresti, am colaborat din nou cu Mircea Baniciu. De data asta la o emisiune in direct la televizune. Am recintat live, spontan, din piesele de pe "Discul galben". O saptamina mai tirziu, la Timisoara, un spectacol (jam-session) alaturi de fosti colegi de trupa si alti prieteni, printre care: Toni Kühn (Post Scriptum), Bela Kamocsa (Gramofon), Lica Dolga (Amicii si Pro Musica), Johnny si Sascha Bota. Aceste evenimente au avut insa loc datorita faptului ca eu ma aflam in Romania in vizita!...
Anul acesta, dupa cum am mentionat, am fost invitat pentru prima oara in mod oficial in Romania si am participat la "Garana 2005". Pe linga cei mentionati anterior, am mai cintat si alaturi de citiva membrii ai tinerei trupe timisorene jazz-rock Mindchange si alaturi de saxofonistul suedez David Wilczewsky. Doua saptamini mai tirziu, la Timisoara, am avut din nou un spectacol jam-session la care au participat, pe linga prietenii din 2004, si alti instrumentisti cu care am mai cintat pe vremuri: Bujor Hariga, Doru (Eugen), Iosif (Pro Musica), si citiva muzicieni mai tineri printre care: Horia Crisovan, Victor Miclaus, Mirela Iacob s.a.
Am mai avut si colaborari din Suedia, de exemplu cu grupul Partizan.
Va rugam sa ne prezentati activitatea dumneavoastra muzicala din strainatate. Descrieti mediile in care activati si care este tipul de productie artistica spre care v-ati indreptat?
De-a lungul celor foarte multi ani de cind m-am stabilit in Suedia s-au intimplat multe lucruri. Inclusiv pe plan profesional/muzical. Asemanator cu ceea ce am facut in Romania este faptul ca am "oscilat" intre genuri muzicale diferite. Nu din lipsa de discernamint ci din curiozitate! De ex., in primii ani, am fost fascinat de sound-ul special din muzica pop-rock datorat programarilor tot mai numeroase si mai sofisticate. Am dorit foarte mult sa ajung la un astfel de sound si ceea ce a urmat a fost un lung timp dedicat experimentarilor si invatarii unui - de fapt - nou fel de a face muzica. In plus, in incercarile mele de a intra in anturajul muzicieniilor de studio, m-am lovit mai mereu de intrebari legate de abilitatile mele tehnice mai mult decit de cele de instrumentist. Toate acestea au facut ca - si in ziua de astazi - sa combin munca de studio cu activitatea "live".
In ultimii ani, am cintat jazz, rock, pop, etc...si am aranjat, imprimat si produs in aceleasi stiluri de muzica impreuna cu diversi artisti. Colaborez cu studioul "Jinglebeat" din Stockholm profilat in special pe productii multimedia si lucrez si in propriul meu studio: "DoRuMi". De asemeni, cind este cazul, colaborez si cu alte studiouri.
In mod special as vrea sa mentionez colaborarea din ultimii ani cu excelentul compozitor si om de muzica Vasile Sirli! Ne-am reintilnit pentru prima data dupa ce amindoi parasisem Romania, in 1990 la Paris. Din pacate nu am tinut o legatura foarte strinsa, in mare masura datorita distantei... Dar in 2001 am reluat legatura si - datorita si noii tehnologi digitale - am inceput o colaborare care s-a dovedit a fi foarte fructuoasa. Este vorba de fapt de continuarea unei colaborari care incepuse deja in Romania in anii '80!
Dintre "proiectele mele" as putea sa mentionez: Pentru o scurta perioada, trupa "jazz-rock": P.S. band. O "prelungire" a ideei Post Scriptum (jazz-rock). Impreuna cu muzicieni suedezi. Trupa de rock alternativ The Mess Doctors. Impreuna cu Razvan Moldovan, Ion Olteanu si diversi alti muzicieni suedezi. Albumele solo in stil "new age". (Mai multe din piesele de pe aceste albume au fost folosite ca muzica de film).
Ce anume v-a orientat spre aceasta forma de muzica descrisa generic prin termenul “New Age”? Ne puteti aminti cateva modele artistice in acest sens?
Ma ocup de MUZICA "new age". Nu am aprofundat niciodata fenomenul ("miscarea") "new age". Cred insa in influienta (pozitiva) a muzicii asupra corpului (spiritului) omenesc. Dar pentru mine a face un astfel de gen de muzica este mai mult o forma (in plus) de a-mi satisface necesitatea de a fi creativ. De altfel, eu am facut muzica instrumentala de cind ma stiu....
Ultimul disc, Piano dreams (licentiat in Asia sub numele Deep blue) este rezultatul unor improvizatii de pian! Cea mai mare parte a albumlui este produsa pe baza acestor improvizatii pe care am avut grija sa le inregistrez in conditii foarte bune. Am avut acest gind de multa vreme. Inca de la virsta de 12-13 ani, cind veneam de la scoala, aruncam "ghiozdanul" si cintam ore in sir la pian, am realizat si regretat ca foarte multe momente unice se pierdusera "pentru totdeauna"... Mai apoi, in procesul de compozitie (inclusiv piesele pentru Post Scriptum sau Sfinx, de exemplu), foloseam un casetofon cu care imprimam "tot ceea ce-mi trecea prin minte"... Dupa aceea, reascultam, alegeam ideeile care mi se pareau interesante si le dezvoltam pina cind ajungeam la un rezultat final satisfacator.
Cu Piano dreams am mers si mai departe. Improvizatiile sint complet "nealterate"! One (and the first) take, only! Datorita stilului foarte melodios de muzica, am putut sa-mi reamintesc si sa repet anumite teme de-a lungul improvizatiilor, astfel incit de multe ori piesele suna in mod paradoxal ca fiind foarte "elaborate". Acest lucru a fost posibil, evident, si datorita tehnologiei digitale. Pare mai simplu decit a fost in realitate... Trebuie sa marturisesc ca am pastrat doar o mica parte din cele cintate. Ceea ce am ales contine insa - cred eu - acea incarcatura emotionala unica, aparte, specifica doar momentului creatiei... Un pic mai nostim este ca acuma sint nevoit sa... invat piesele, datorita unei cerinte din ce in ce mai ridicate de a cinta live materialul de pe disc... Evident, voi improviza in mare parte si live...
Mergind pe aceasta idee, am mai realizat anul acesta materialul pentru un eventual nou album: My fingerprints. Aici am cintat "faze" mai diverse. De la teme cu influente clasice, la jazz, etc... Mai dinamic si complex decit Piano dreams, dar - se pare - mai greu de... ascultat. Inca nu sint foarte hotarit daca am "sa-i dau drumul". Daca "da", va trebui probabil sa gasesc o casa de productie cu alt profil. Vom vedea...
Ce parere aveti despre Cubase? Poate preferati Vegas-ul sau Sound Forge-ul?
Prefer Pro Tools si Logic Pro - Mac - OSX cu care si lucrez de obicei. De asemeni folosesc pentru compozitie - productie muzicala si alte programe PC: Acid, Live, Reason, etc.
Care a fost grupul care va marcat tineretea?
The Beatles.
Dar un album important pentru dumneavoastra?
"8:30" - Weather Report - 1979. Fara comentarii... Trebuie doar ascultat.
Am dori sa cunoastem opinia dumneavoastra despre evolutia muzicii rock. Care credeti ca sunt directiile si coordonatele pe care va evolua rock-ul in urmatorii ani?
Nu sint critic muzical. Desigur, imi mai spun parerea despre muzica in discutii cu prietenii, la o bere. Sa incerc, totusi: In ziua de azi sint mult mai multe ramificatii in acest gen de muzica. Evolutia rock cred ca s-a... repetat. De la o muzica cu implicatii politice la rock-ul de divertisment si... inapoi. Concomitent, de asemenea, desigur. Personal, mi-au placut trupe diferite din motive diferite. Cred ca ultima trupa rock care mi-a transmis ceva desoebit a fost Nirvana. Atitudine "cu carul". Dar si muzica. Piesele. Nuantele, dinamica. Imi place in continuare Rolling Stones... In orice caz, exista o tendinta clara de a "repeta" muzica rock. Si cred ca va fi imposibil sa fie altfel in viitor. Cei care vor reusi... vor face alt gen de muzica, banuiesc.
Numiti, va rugam, trei albume romanesti care credeti ca merita ascultate cu prioritate de noile generatii.
Post Scriptum, Sfinx, Mircea Baniciu...
Povestiti-ne o “faza” la care ati fost martor direct in calitate de muzician?
La Timisoara, dar nu numai, circula destul de multe comentarii facute de Ilie Stepan, de-a lungul anilor... Extrem de spirituale si spontane! Imi amintesc de o intimplare care a avut loc cu prilejul comemorarii: Pro Musica - 12 Ani, la inceputul anului 1985, la scurt timp inainte de plecarea mea din tara. Se montau decoruri la Casa Tineretului. Pe scena, urcat pe o scara inalta, cineva incerca sa agate un element de decor, cind la o miscare gresita, marea cortina din spatele scenei a inceput sa se clatine vehement. Portretul nelipsit al lui Ceausescu, incepuse sa se miste amenintator si lumea a ramas - pentru citeva lungi secunde - incremenita. Cind lucrurile s-au linistit, in tacerea lasata, l-am auzit pe Ilie soptind: "Se clatina, dar nu cade"!
Interviu de Mihai Plamadeala, Horia Diaconescu si Ioan Cora
Septembrie 2005 " - http://www.muzicisifaze.com/interviu.php?id=8
marți, 13 octombrie 2009
Valori romanesti recunoscute pe plan international
Aminteam in postarea de dinainte de Doru Apreotesei. El este unchiul meu :) si este un om de mare exceptie. Este un artist adevarat si o valoare incontestabila in domeniul muzical si nu numai. Daca nu ma credeti pe cuvant, cititi putin despre el si "ascultati-l". (www.doruapreotesei.com)
A realizat foarte multe in plan profesional, dar ceea ce vreau sa scot in evidenta de data aceasta este colaborarea lui cu Vasile Sirli, domnul Purcarete si ceilalti mari artisti, la binecunoscuta si muuuuult apreciata piesa Faust (http://www.sibfest.ro/Faust2.aspx). Chiar azi am povestit putin cu Doru si mi-a zis: "Am colaborat prin intermediul lui Vasile Sirli, compozitor roman stabilit la Paris (EuroDisney) si care a colaborat ani de zile cu Purcarete. El a scris si muzica la Faust. Eu am aranjat, programat, pregatit trupa live, etc..."
Puteti citi mai multe despre piesa si succesul ei la festivalul de teatru de la Edinburgh aici: http://edinburghfestival.list.co.uk/article/20226-faust/
Cat despre multele lucruri pe care le-a mai realizat Doru, va invit sa intrati pe site-ul lui unde veti gasi a doua parte a cartii pe care o scrie si in care isi povesteste momente din viata:
http://www.doruapreotesei.com/Webbplats_Doru_Apreotesei/The_Book_part_2.html
A realizat foarte multe in plan profesional, dar ceea ce vreau sa scot in evidenta de data aceasta este colaborarea lui cu Vasile Sirli, domnul Purcarete si ceilalti mari artisti, la binecunoscuta si muuuuult apreciata piesa Faust (http://www.sibfest.ro/Faust2.aspx). Chiar azi am povestit putin cu Doru si mi-a zis: "Am colaborat prin intermediul lui Vasile Sirli, compozitor roman stabilit la Paris (EuroDisney) si care a colaborat ani de zile cu Purcarete. El a scris si muzica la Faust. Eu am aranjat, programat, pregatit trupa live, etc..."
Puteti citi mai multe despre piesa si succesul ei la festivalul de teatru de la Edinburgh aici: http://edinburghfestival.list.co.uk/article/20226-faust/
Cat despre multele lucruri pe care le-a mai realizat Doru, va invit sa intrati pe site-ul lui unde veti gasi a doua parte a cartii pe care o scrie si in care isi povesteste momente din viata:
http://www.doruapreotesei.com/Webbplats_Doru_Apreotesei/The_Book_part_2.html
Pur si simplu... Nutu Olteanu
Aveam nevoie de niste documente asa ca am inceput sa cotrobai printre dosarele mele mai vechi in care pastrez si o parte din articolele scrise in facultate. Mi-am adus aminte de o colaborare avuta cu un ziar in care ii luasem interviu lui Nutu Olteanu in 2003.
Ce vara misto! Ce amintiri de student! :) eeeehh...
Eu l-am cunoscut pe Nutu cu un an inainte, adica in 2002, in Suedia, oarecum din intamplare, dar nu tocmai. Stiti si voi ca "cine se aseamana, se aduna". De data asta asemanare este din punct de vedere profesional si este vorba de o asemanare dintre unchiul meu, Doru Apreotesei (www.doruapreotesei.com) si Nutu. Amandoi sunt maestri intr-ale muzicii, mari muzicieni! Dar cum nimic nu e intamplator si muzica leaga multe carari (asa am ajuns si noi in Suedia atunci, ca sa cantam cu corul), drumurile noastre s-au intalnit la Doru acasa. Fratele meu, care e si el un iubitor de muzica si un pasionat al chitarii (canta foarte bine!), nu a putut sta deoparte de un asemenea anturaj melodios :), asa ca s-a integrat perfect in atmosfera creatiei si a schimbului de valori artistice : ) Ajungem si noi la Doru unde facem cunostinta cu Nutu. Un tip simpaic si de gasca. Asa l-am cunoscut. Peste vreun an, il vad la televizor. Venise in tara sa cante cu Holograf. Si anul acesta Nutu a fost prezent pe scena impreuna cu Holograf., dar iata interviul de atunci (2003):
"Iubitorii rock-ului romanesc din anii '80 isi amintesc cu drag de trupe ca "Rosu si Negru", "Iris" sau "Holograf". Unul dintre cunoscutii membri ai acestor formatii este si Nutu Olteanu. Cu toate ca programul din timpul unui turneu este extrem de incarcat, Nutu a fost binevoitor sa imi ofere un interviu.
In ce perioada ai facut parte din "Holograf"?
- La "Holograf"am cantat intre anii 1986 si 1990.
Cantand acum din nou cu ei, vezi o diferenta intre "holografii" de atunci si cei de acum?
- Da, s-au schimbat foarte mult. Atunci nu erau instrumentele din prezent. Acum sunt dotati cu tot ce au nevoie. Din aceasta cauza realizeaza spectacole de mare efect in care luminile si sunetul sunt intr-o combinatie perfecta.
Cand ai plecat in Suedia?
- In 5 mai 1990.
Ce faci acolo din punct de vedere profesional?
- Cant. Predau ore de chitara la o scoala de muzica pentru cei care doresc sa invete rock si blues. Am, de asemenea, o trupa cu care cant. Ea se numeste "Led Boots".
Ce fel de muzica faceti?
- Piesele noastre sunt bazate pe chitara. E o muzica gen Hendrix, ZZ Top sau Queen.
De cand si cum a luat nastere ideea unei noi colaborati cu "Holograf"?
- Acestea sunt ganduri mai vechi. Acum doi ani am planuit mai in amanunt. In urma cu sase luni trebuia sa se si realizeze aceste planuri, dar pentru ca aici e foarte greu sa planifici ceva pe termen lung, turneul s-a amanat.
In ce consta colaborarea ta cu baietii de la "Holograf"?
- Sunt aici in calitate de invitat. Am avut o contributie la cateva piese, in special la "Inger de-as fi".
Cum ati reusit sa realizati acest disct la o distanta de aproximativ 3000 de kilometri?
- Am purtat legatura pe internet. Ei mi-au trimis mp3-uri si fiecare din noi le-am prelucrat in studiouri.
Fiind prezent la toate concertele din acest turneu de lansare a albumului "Pur si simplu" cum ti s-a parut publicul din Timisoara?
- Pentru mine publicul din Timisoara nu e o noutate. Il cunosc si pot sa spun ca a fost intotdeauna un public deosebit si cald. Stie sa asculte muzica si sa o traiasca.
Te-ai gandit la o colaborare cu "Iris" sau cu alte trupe de aici?
- Nu stiu. Nu am vorbit cu cei de la "Iris", insa e greu de crezut ca s-ar putea realiza o colaborare cu ei. Steagul lor s-a depus demult. Meseria lor e sa cante si asta fac. Merg deja din inertie si nu mai exista inspiratie. Asta nu m-a impiedicat sa cant cu ei la Poiana Brasov, acum, in timpul turneului. Am sustinut acolo cateva jam-session-uri.
Exista posiblitatea unei colaborari cu "Holograf" si pe viitor?
- Eu as putea veni in Romania o data, de doua ori pe an. Poate am sa incerc sa ii duc pe baieti dincolo, nu ca sa nu mai cante, ci ca sa-si largeasca publicul.
Ce vara misto! Ce amintiri de student! :) eeeehh...
Eu l-am cunoscut pe Nutu cu un an inainte, adica in 2002, in Suedia, oarecum din intamplare, dar nu tocmai. Stiti si voi ca "cine se aseamana, se aduna". De data asta asemanare este din punct de vedere profesional si este vorba de o asemanare dintre unchiul meu, Doru Apreotesei (www.doruapreotesei.com) si Nutu. Amandoi sunt maestri intr-ale muzicii, mari muzicieni! Dar cum nimic nu e intamplator si muzica leaga multe carari (asa am ajuns si noi in Suedia atunci, ca sa cantam cu corul), drumurile noastre s-au intalnit la Doru acasa. Fratele meu, care e si el un iubitor de muzica si un pasionat al chitarii (canta foarte bine!), nu a putut sta deoparte de un asemenea anturaj melodios :), asa ca s-a integrat perfect in atmosfera creatiei si a schimbului de valori artistice : ) Ajungem si noi la Doru unde facem cunostinta cu Nutu. Un tip simpaic si de gasca. Asa l-am cunoscut. Peste vreun an, il vad la televizor. Venise in tara sa cante cu Holograf. Si anul acesta Nutu a fost prezent pe scena impreuna cu Holograf., dar iata interviul de atunci (2003):
"Iubitorii rock-ului romanesc din anii '80 isi amintesc cu drag de trupe ca "Rosu si Negru", "Iris" sau "Holograf". Unul dintre cunoscutii membri ai acestor formatii este si Nutu Olteanu. Cu toate ca programul din timpul unui turneu este extrem de incarcat, Nutu a fost binevoitor sa imi ofere un interviu.
In ce perioada ai facut parte din "Holograf"?
- La "Holograf"am cantat intre anii 1986 si 1990.
Cantand acum din nou cu ei, vezi o diferenta intre "holografii" de atunci si cei de acum?
- Da, s-au schimbat foarte mult. Atunci nu erau instrumentele din prezent. Acum sunt dotati cu tot ce au nevoie. Din aceasta cauza realizeaza spectacole de mare efect in care luminile si sunetul sunt intr-o combinatie perfecta.
Cand ai plecat in Suedia?
- In 5 mai 1990.
Ce faci acolo din punct de vedere profesional?
- Cant. Predau ore de chitara la o scoala de muzica pentru cei care doresc sa invete rock si blues. Am, de asemenea, o trupa cu care cant. Ea se numeste "Led Boots".
Ce fel de muzica faceti?
- Piesele noastre sunt bazate pe chitara. E o muzica gen Hendrix, ZZ Top sau Queen.
De cand si cum a luat nastere ideea unei noi colaborati cu "Holograf"?
- Acestea sunt ganduri mai vechi. Acum doi ani am planuit mai in amanunt. In urma cu sase luni trebuia sa se si realizeze aceste planuri, dar pentru ca aici e foarte greu sa planifici ceva pe termen lung, turneul s-a amanat.
In ce consta colaborarea ta cu baietii de la "Holograf"?
- Sunt aici in calitate de invitat. Am avut o contributie la cateva piese, in special la "Inger de-as fi".
Cum ati reusit sa realizati acest disct la o distanta de aproximativ 3000 de kilometri?
- Am purtat legatura pe internet. Ei mi-au trimis mp3-uri si fiecare din noi le-am prelucrat in studiouri.
Fiind prezent la toate concertele din acest turneu de lansare a albumului "Pur si simplu" cum ti s-a parut publicul din Timisoara?
- Pentru mine publicul din Timisoara nu e o noutate. Il cunosc si pot sa spun ca a fost intotdeauna un public deosebit si cald. Stie sa asculte muzica si sa o traiasca.
Te-ai gandit la o colaborare cu "Iris" sau cu alte trupe de aici?
- Nu stiu. Nu am vorbit cu cei de la "Iris", insa e greu de crezut ca s-ar putea realiza o colaborare cu ei. Steagul lor s-a depus demult. Meseria lor e sa cante si asta fac. Merg deja din inertie si nu mai exista inspiratie. Asta nu m-a impiedicat sa cant cu ei la Poiana Brasov, acum, in timpul turneului. Am sustinut acolo cateva jam-session-uri.
Exista posiblitatea unei colaborari cu "Holograf" si pe viitor?
- Eu as putea veni in Romania o data, de doua ori pe an. Poate am sa incerc sa ii duc pe baieti dincolo, nu ca sa nu mai cante, ci ca sa-si largeasca publicul.
Alexandra Nicolici"
Asta a fost in 2003. De atunci au trecut cativa ani, Nutu a mai cantat la noi, chiar si anul acesta si a ramas la fel de meserias ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
